Masă Rotundă: Convenţia Patrimoniului Mondial, Cultural şi Natural la a 40-a aniversare
Articol publicat pe 02-02-2015
Masă Rotundă: Convenţia Patrimoniului Mondial, Cultural şi Natural la a 40-a aniversare
Data desfăşurării: 19 iunie 2012, ora 10.00
Organizatori:
Comisia Naţională a României pentru UNESCO
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”
Federaţia Română a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor pentru UNESCO (FRACCU)
Alumnus Club pentru UNESCO.
Locul de desfăşurare: Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, sala Multifuncţională,
Sos. Kiseleff, nr. 28-30, Bucureşti
Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural a fost adoptată cu prilejul celei de a XVII-a sesiuni a Conferinţei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, întrunită la Paris în noiembrie 1972.
Scopul naşterii acestei convenţii a fost acela de a „stabili un sistem eficient de protejare colectivă a patrimoniului cultural şi natural de valoare universală excepţională, organizat într-o formă permanentă şi după metode ştiinţifice moderne”.
Ratificările statelor părţi, în cei 40 de ani de activitate, au făcut ca, în prezent, 189 de ţări să înscrie în patrimoniul mondial 936 de site-uri din care: 725 culturale, 183 naturale şi 28 mixte.
România a aderat la convenţie prin Decretul preşedintelui CPUN nr.187 din martie 1990. După 22 de ani, România figurează pe lista obiectivelor de patrimoniu mondial cu un număr de 6 obiective (Biserici din Moldova – anul înscrierii 1993; Mănăstirea Hurezi – anul înscrierii 1993; Sate cu biserici fortificate din Transilvania – anul înscrierii 1993, 1999; Cetatile Dacice din Munţii Orăştiei – anul înscrierii 1999; Centrul Istoric Sighişoara – anul înscrierii 1999; Biserici de Lemn din Maramureş – anul înscrierii 1999) recunoscute ca făcând parte din patrimoniul mondial cultural şi 1 obiectiv (Delta Dunării – anul înscrierii 1991) din patrimonial natural mondial.
La această întâlnire au fost invitaţi să participe, pe lângă specialiştii români, trei mari specialişti, în acest domeniu, din Japonia: prof. Takashi Hara, prof. Kenichiro Hidaka si prof. Masahito Yoshida.
Documente
