Știință → Activități

Fenomenul oamenilor strazii este în prezent o realitate (dureroasa pentru cei sensibili, ignorata pentru restul) în toate tarile, în special în capitale si în marile aglomerari urbane. Se poate spune ca este o fatalitate si un paradox, fiindca însoteste civilizatia si dezvoltarea, amploarea fenomenului fiind în extensie, în special în tarile dezvoltate! Este, se poate spune, un efect secundar al beneficiului (civilizatia si dezvoltarea) unul din preturile acestora.

Din pacate statul, societatea nu-l controleaza, pe de o parte, din motive obiective, pe de alta, si din lipsa de interes si, de asemenea, de vointa politica. Desi o permanenta, fenomenul iese în evidenta în special în sezonul rece si, cu mai mica intensitate, în verile caniculare, excesele temperaturilor în cele doua sezoane aducând în risc vital, un numar din ce în ce mai mare al oamenilor care traiesc în strada. În pofida impactului sau, nu exista studii sistematice privind cauzele, dimensiunile numerice, nevoile etc., cu exceptia câtorva studii sociologice privind „copiii strazii”, a unor organizatii non-guvernamentale, cum este la noi, SAMU Social (Serviciu de Ajutor Mobil de Urgenta Sociala); din datele acestei organizatii rezulta ca în Bucuresti ar fi aproape 5000 de persoane fara adapost, în tara peste 15.000 (cu aproximatie, evaluarea fiind dificila si datorita migratiei continue a acestor persoane din judete spre capitala, din rural si localitatile mici spre orasele mari); numarul de decese anual: circa 300 la nivelul întregii tari, majoritatea în sezonul rece.

Cele mai multe persoane fara adapost sunt tineri si adulti, predominant barbati, în ultimii ani remarcându-se o tendinta de crestere a numarului de persoane în vârsta si a numarului de femei, 18% si, respectiv, 11% potrivit evaluarilor proprii.