Proiectul de reintroducere a dropiei în România şi Republica Moldova - deplasarea la Saratov, Federaţia Rusă, în perioada 19.07-23.07.2011
Articol publicat pe 28-01-2015
Refacerea biodiversităţii faunei implică parcurgerea unor etape dificile, care trebuie susţinute de către instituţii ştiinţifice, administrative şi legislative şi implică alocarea de resurse umane şi materiale importante.
Dropia (Otis tarda) a fost considerată cea mai mare pasăre din avifauna României şi probabil cea mai mare pasăre zburătoare din lume. O femelă de dropie cântărea între 3,5-5 kg, iar masculii atingeau în mod obişnuit 8-18 kg. La nivelul anului 2008 în România nu mai exista nici un exemplar, cele mai multe dropii trăiau în Spania, peste 23 000 exemplare, urmată de Rusia, cu 8 000 dropii, Turcia, Portugalia şi Mongolia.
Majoritatea ţărilor europene acorda o atenţie sporită restabilirii numărului de dropii şi de repopulare a regiunilor unde aceasta specie a dispărut complet. În anul 1999 s-a infiinţat “Fondul Internaţional pentru Dropie”. În 2001, mai multe ţări europene (Austria, Albania, Bulgaria, Ungaria, Germania, Grecia, Macedonia, Moldova, România, Slovacia, Croaţia, Republica Cehă şi Ucraina) au semnat un Memorandum de înţelegere cu privire la conservarea şi gestionarea populaţiei Central Europene de dropie (Memorandumul Dropia), în care fiecare regiune a fost reprezentată de un plan de acţiune pentru conservarea habitatului, recuperarea, prevenirea vânătorii ilegale. Printre măsurile propuse sunt scoaterea parţială a terenurilor din circuitul agricol, compensaţii financiare a agricultorilor, informarea populaţiei. În plus, Memorandumul a propus organizarea cercetarii suplimentare a dropiilor. Dropia este enumerata în Anexa I a Directivei Consiliului Europei, în Anexa II a Convenţiei de la Berna, Anexa I la Convenţia de la Bonn, Anexa II al CITES (Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora, sau Washington Convention)
În acest context, în perioada 19.07-23.07.2011, la invitaţia Comisiei Naţionale a Rusiei pentru UNESCO, s-a desfăşurat reuniunea reprezentaţilor Comisiilor Naţionale UNESCO din Republica Moldova, România şi Federaţia Rusă şi a unor specialişti în creştera dropiei ( lista participanţilor în anexa 2 ) . Reuniunea a avut loc la Institutul de Probleme Ecologice şi Evolutie al Academiei de Ştiinţe a Federaţiei Ruse din Saratov şi a avut drept scop studierea condiţiilor necesare pentru a putea demara laborioasa acţiune de refacere a populaţiei de dropie în România şi Republica Moldova . Reuniunea a inclus şi o deplasare la Staţia de Biologie – unde se cresc puii de dropie – înfiinţată în anul 1998 în regiunea Saratov (satul Dyakovka, districtul Krasnokutsk) în cadrul Institutului de Ecologie şi Evoluţie.
CONCLUZII :
1.Tehnologia repopulării este următoarea: se colectează ouăle de dropii din cuiburile care sunt expuse riscului de distrugere, ouăle se introduc în incubator, puii se ţin in voliere din plasă (ochiul mic 1,5 – 2,0 cm, sfoară groasa 1,5 mm – 2,0 mm, culoare neutră – galbenă) cu dimensiuni aproximative 15 x 4 m.;
2.Există rigori și limite în ceea ce privește exportul/importul de specii protejate: pentru repopularea cu dropie trebuie obţinut acordul forurilor implicate in acest proces. Institutiile din cadrul Academiei de Stiinte si din Ministerul Mediului din Rusia sunt de acord, la nivel declarativ, cu livrarea materialului genetic, adica pui de dropii si dropii reproducatoare, în Romania şi Republica Moldova, pentru repopulare, cu condiţia obţinerii acceptului la nivel guvernamental;
3.Este necesară analiza riguroasă, din toate punctele de vedre, a arealelor unde vor fi aclimatizate dropiile: arealele create trebuie să corespundă exigenţelor dropiei în ceea ce priveşte suprafaţa, clima, relieful, vegetaţia, necesarul de hrană, prezenţa şi acţiunea omului şi prădătorilor.
4.Este necesară realizarea culturilor agricole în funcție de ciclul biologic al dropiei;
5.Este necesară realizarea bazei de reproducere și creștere a puilor de dropie;
6.În acest proces trebuie ţinut cont şi de migrarea dropiilor, în perioada octombrie-decembrie, în funcţie de temperatură, spre regiunile de iernare;
7.Viitorul proiect de repopulare cu dropie a României trebuie să se extindă pe aproximativ 10 ani, cu o finanţare aproximativă de 1 milion Eur/an . In cadrul acestui proiect trebuie inclus si un proiect-pilot (miniproiect) de reproducere în captivatate.
8.Condiţiile de creştere, furajare şi reproducţie ale dropiei sunt asemănătoare cu cele pentru struţi (dropia mai este numită şi struţul balcanic). In Romania exista singurele Norme Sanitar Veterinare de crestere a struţilor din Europa.
9.Ca locaţie pentru viitorul proiect de repopulare cu dropie pot fi urmatoarele:
-Parcul Comana, 25.000 ha, judeţul Giurgiu (colaborare cu Bulgaria);
-Terenul USAMV, 2.500 ha, judetul Călăraşi;
-Fosta Rezervaţie de dropii de la Boianu, 10.000 ha, judeţul Olt ;
-Lunca Mureşului şi Prundul mare, 18.000 ha, judetele Arad si Timiş (colaborare cu Ungaria);
-Lunca Prutului, 8.000 ha, judeţul Galaţi (in colaborare cu Republica Moldova).
10.Locaţia va avea ca amenajari:
-Volier de carantină, pentru supravegherea puilor importaţi, 100 m.p. – 500 m.p.;
-Volier de adaptare înainte de eliberarea dropiilor 500 m.p. – 5.000 m.p.;
-Teritoriu îngradit cu gard tip “vânătoresc” pentru protecţia dropiilor de animale ele 300 ha – 1.000 ha.
Pentru repopularea cu dropie a României trebuie avute în vedere următoarele etape : stabilirea instituţiilor care vor face parte din acest program şi a locaţiei de creştere şi reproducere a dropiei ; găsirea formei legale de înfiinţare şi funcţionare a rezervaţiilor de creştere şi reproducere a dropiei; identificarea surselor de finanţare şi realizarea unor proiecte de finanţare; stabilirea arealului de populare; derularea programului, în parteneriat cu Republica Moldova şi Federaţia Rusă, în cadrul unei largi colaborări internaţionale.
Reuşita unui astfel de proiect presupune recunoaşterea la nivel internaţional a implicării României în conservarea biodiversităţii; promovarea şi derularea de activităţi ştiinţifice şi economice pentru conservarea biodiversităţii; realizarea de centre de reproducere şi repopulare cu dropie; turism ecologic.
În ceea ce priveşte colaborarea pe acest subiect în cadrul UNESCO, este în curs de redactare proiectul unei rezoluţii a reuniunii ( în limbile rusă, română şi engleză ). Această Rezoluţie urmează să fie transmisă , pentru o finanţare , Programului MAB sau Directorului General UNESCO pentru a supune un proiect comun de rezoluţie Conferinţei Generale UNESCO din acest an ( termen de depunere 15 august cu toate semnăturile ).
Şerban Ursu
Expert, CNR UNESCO