Editorial
25 Mai 1963 este ziua în care unul dintre cele mai încercate de istorie continente ale lumii și-a anunțat voința de a-și proteja viitorul comun constituind prima sa structură internațională: Organizația Unității Africane, devenită astăzi Uniunea Africană, compusă din 55 de state suverane. Decizia de acum 57 de ani, când la Addis Ababa liderii africani au decis constituirea acestei uniuni se producea într-un moment în care continentul încă nu era în totalitate decolonizat, în care nevoia de dezvoltare economică și socială, de recunoaștere și respectare a drepturilor omului, de afirmare a voinței și viziunii africane în lume erau la început de drum. Iar drumul s-a dovedit adeseori plin de suferință, de drame umane, de luptă și de deznădejde, dar a adus cu sine și optimism, creativitate și recunoaștere internațională.
Privită din România, Africa poate să pară uneori prea departe. Să ne aducem, însă aminte, că avem un patrimoniu istoric și cultural care ne-a apropiat de multe ori. Am făcut parte din mari imperii ale lumii mediteraneene care includeau spațiul Dunării de jos precum și pe cel al Africii de Nord: Imperiul Roman, apoi cel Bizantin, Imperiul Otoman, ne-au lăsat o moștenire culturală comună. Africa este și teritoriul care a fascinat și a atras în epoca modernă mari exploratori pasionați plecați din spațiul românesc: Dimitrie și Nicolae Ghika-Comănești, ale căror observați stau la baza întocmirii primei hărți exacte a Somaliei; Franz Binder, primul călător european pe Nilul Albastru superior; Mihai Tican–Rumano, scriitor cu merite importante în cunoașterea civilizației etiopiene; căpitanul Sever Pleniceanu, care timp de trei ani a cercetat modul de viață al locuitorilor bazinului Congo; Ion Catina, explorator al Africii de Sud. Au urmat generații de specialiști români pe care istoria postbelică i-a purtat pe continentul african, dar și generații de tineri africani formați în universitățile românești. Africa face parte din memoria culturală românească și împărțim cu acest continent mult mai multă istorie decât suntem adesea înclinați să credem.
Astăzi UNESCO începe săptămâna dedicată Africii, culturii, diversității și frumuseții acestui mare continent. Este important să ne amintim, însă, că lupta pentru dezvoltare, pentru respectarea drepturilor omului, pentru acces la educație, la cultură, sau pur și simplu pentru o viață mai bună nu este încă depășită în cele mai multe dintre societățile continentului. La vechile probleme cauzate de nedreptățile istorice și de subdezvoltare s-au adăugat în ultimi ani noi pericole: fundamentalismul extremist care a distrus vieți și tezaure culturale în Africa sub-sahariană; războaie civile și regimuri abuzive; epidemii greu ținute sub control. Dar pericolul cel mai grav, cu potențialul cel mai distructiv, un pericol care din nou ne unește și care trebuie să ne facă să acționăm împreună este încălzirea climatică. Estimările organizațiilor internaționale anunță că până în 2030 peste 75 de milioane de africani vor trăi în zone amenințate de lipsa apei, a securității alimentare și sanitare. Aceasta nu este o problemă regională sau continentală, ci una planetară și universal umană. Zilele dedicate Africii de către UNESCO celebrează creativitatea artistică a continentului, curajul celor care militează pentru drepturile persoanelor și ale națiunilor, dar rămânem cu toții conștienți de faptul că problemele Africii sunt problemele tuturor, au impact asupra lumii în ansamblul său, iar soluțiile sunt de asemenea globale.
UNESCO sărbătorește Ziua Africii printr-o dezbatere specială Resiliart #DontGoViral și un concert pentru combaterea infodemiei prin cultură. Aflați detalii aici.
Daniela Zaharia
Secretar - General
Comisia Națională a României pentru UNESCO
